Echipa noastra de experti in domeniul litigiilor fiscale a asistat cu succes una dintre cele mai mari companii din domeniul constructiilor pe parcursul unui litigiu fiscal complex in materie de TVA si impozit pe profit. Litigiul a fost finalizat prin emiterea deciziei definitive de catre Curtea de Apel Bucuresti dupa o perioada de circa patru ani scursa de la momentul emiterii de catre autoritatile fiscale a deciziei de impunere care a generat litigiul fiscal.

Asistenta acordata clientului in cadrul acestui litigiu a implicat atat faza de inspectie fiscala si contestatia administrativa, cat si fazele ulterioare ale litigiului la nivelul Tribunalului Bucuresti, respectiv Curtii de Apel Bucuresti, Instanta care a pronuntat recent decizia definitiva.

Echipa Taxhouse a acordat, prin expertii sai fiscali judiciari consilieri parte ai companiei reclamante, si asistenta in cadrul expertizei fiscale judiciare dispuse in acest dosar, ca mijloc de proba.  Experienta practica ne-a demonstrat inca o data ca, intr-un litigiu fiscal, expertiza fiscala judiciara reprezinta una dintre cele mai importante probe in Instanta. 

Echipa Taxhouse implicata in acest proiect a fost coordonata de Cristian Radulescu, Partener si Vlad Dimitriu, Director, experti fiscali, care detin o vasta experienta in domeniul litigiilor si expertizelor fiscale judiciare.

Ajustari fiscale efectuate

In ceea ce priveste fondul litigiului si constatarile organelor de inspectie fiscala, notam faptul ca la finalul inspectiei fiscale efectuate la nivelul companiei, organele fiscale au stabilit in sarcina contribuabilului obligatii fiscale suplimentare in materie de impozit pe profit si TVA in legatura cu o serie de ajustari fiscale efectuate, printre care:

1. reincadrarea drept cheltuieli nedeductibile la calculul rezultatului fiscal in materie de impozit pe profit si respingerea dreptului de TVA aferenta unor cheltuieli esentiale (de exemplu: salubritate, paza, energie electrica, etc.) inregistrate de societate in legatura cu anumite imobile, aflate in proprietatea societatii. Argumentul principal invocat de organele de inspectie fiscala a fost legat de faptul ca respectivele imobile nu erau utilizate in activitatea economica uzuala a societatii, motiv pentru care societatea nu avea dreptul de a deduce cheltuielile aferente acestor imobile si TVA aferenta.  Elementul principal ignorat de organele de inspectie fiscala si ulterior de organele investite cu solutionarea contestatiei administrative formulate de societate a fost reprezentat de faptul ca majoritatea imobilelor aflate in discutie au fost vandute de societate, fie pe parcursul inspectiei fiscale, fie la scurt timp dupa finalizarea acesteia, aceasta inregistrand venituri (impozabile din perspectiva impozitului pe profit) si realizand operatiuni taxabile din perspectiva TVA;
2. stabilirea TVA colectata suplimentar in legatura cu o livrare intracomunitara de bunuri realizata de societate, prin reincadrarea tratamentului fiscal aplicat de aceasta – scutire de TVA cu drept de deducere, pe baza unor argumentele de natura pur formala privind modalitatea de completare a documentelor de transport aferente echipamentului industrial livrat de societate;
3. extinderea in sfera de TVA a regulilor specifice in materie de preturi de transfer privind aplicarea principiului valorii de piata si stabilirea TVA colectata suplimentar in legatura cu ajustarea bazei de impozitare in materie de TVA pentru anumite livrari de bunuri realizate de societate catre o persoana juridica afiliata, in legatura cu care au fost acordate anumite reduceri de pret – discounturi, agreat contractual de catre cele doua parti.

Rezultate

Dupa analizarea argumentelor si jurisprudentei relevante invocate de societatea reclamanta, sub indrumarea indeaproape a echipei de experti Taxhouse, precum si a raspunsurilor si concluziilor formulate in cadrul raportului de expertiza, Instanta de fond – Tribunalul Bucuresti si ulterior Instanta de recurs – Curtea de Apel Bucuresti au admis in integralitate cererea de chemare in judecata formulata de societate impotriva autoritatilor fiscale, dispunand anularea deciziei de impunere emise de organele fiscale, prin intermediul careia au fost stabilite obligatii fiscale suplimentare in materie de impozit pe profit si TVA la nivelul societatii, precum si a deciziei de solutionare a contestatiei administrative.  

Din analiza Hotararilor pronuntate de Tribunalul Bucuresti, respectiv Curtea de Apel Bucuresti se retin urmatoarele aspecte relevante:

1. reglementarile fiscale nu conditioneaza deductibilitatea unei cheltuieli, din perspectiva determinarii rezultatului fiscal in materie de impozit pe profit, de alocarea sa imediata si in mod direct realizarii unui venit, fiind necesara o analiza de context.  De asemenea, Instanta retine faptul ca organele de inspectie fiscala au considerat in mod fortat faptul ca o cheltuiala este automat nedeductibila pentru simplul fapt ca este alocata unui bun ce aparent nu face parte din activitatea economica generatoare in mod continuu de venituri. In ceea ce priveste dreptul de deducere a TVA, Instanta isi fundamenteaza considerentele pe o serie de hotarari relevante pronuntate la nivelul Curtii de Justitie a Uniunii Europene (de exemplu: C-672/16 Imofloresmira – Investimentos Imobiliários SA), considerand ca, in dezacord cu organele fiscale, Instanta apreciaza ca intentia de a valorifica bunurile imobile in discutie este suficienta pentru probarea indeplinirii conditiei de fond – „realizarea de operatiuni taxabile” pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA.  De asemenea, Instanta confirma faptul ca din perspectiva fiscala, nu prezinta relevanta faptul ca societatea nu avea ca obiect de activitate tranzactiile imobiliare.  Mai mult, Curtea de Apel Bucuresti retine in mod clar faptul ca existenta unei legaturi efective intre efectuarea cheltuielilor si derularea operatiunilor taxabile nu este necesara pentru deducerea TVA, fiind suficienta simpla intentie de a valorifica bunurile imobile pentru realizarea de operatiuni taxabile;
2. aplicarea scutirii de TVA in cazul livrarilor intracomunitare de bunuri trebuie analizata inclusiv prin raportare la orice alte documente justificative pe care le detine persoana impozabila care a efectuat livrarea de bunuri, precum: contractul de vanzare-cumparare incheiat intre furnizor si beneficiar, confirmarea beneficiarului privind receptia bunurilor livrate din Romania, in timp ce analiza documentului de transport CMR nu trebuie realizata strict formal, atat timp cat din coroborarea altor documente justificative rezulta in mod clar expedierea bunurilor din Romania intr-un alt stat membru si implicit indeplinirea conditiilor reglementate de Codul fiscal si legislatia conexa pentru aplicarea scutirii de TVA;
3. reducerile de pret reprezinta elemente permise in temeiul libertatii contractuale si economice.  De asemenea, Instanta retine faptul ca nicio norma relevanta in materie de TVA nu interzice vanzarea produselor sub pretul de productie, iar atat timp cat furnizorul si beneficiarul dispun de un drept integral de deducere a TVA, iar regulile de stabilire a bazei impozabile la nivelul valorii/ pretului de piata reglementate de Codul fiscal, nu sunt aplicabile in speta analizata.

Considerentele avute in vedere atat de Instanta de fond, cat si de Instanta de recurs, reprezinta, din punctul nostru de vedere, elemente de referinta in materie fiscala, menite a demonstra inca odata faptul ca abordarea organelor de inspectie fiscala, respectiv a celor investite cu solutionarea contestatiilor administrative formulate de contribuabili, ignora principii fiscale de baza prin raportare la cazurile practice analizate, precum si jusriprudenta relevanta de la nivelul Curtii de Justitie a Uniunii Europene – CJUE, mai ales in sfera de TVA, unde autoritatile fiscale nationale trebuie sa tina cont de hotararile CJUE, conform dispozitiilor Codului fiscal.

Avand in vedere impunerea in mod eronat a unor obligatii fiscale suplimentare la nivelul societatii, precum si indisponibilizarea pentru o perioada indelungata de timp a unor sume semnificative reprezentand obligatiile fiscale stabilite suplimentar la finalul inspectiei fiscale, societatea a solicitat, pe langa restituirea sumelor achitate cu titlu de obligatii fiscale stabilite suplimentar de organele fiscale, si acordarea de dobanzi in conformitate cu prevederile art. 182 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, care reglementeaza acest drept al contribuabililor.

Reamintim ca echipa Taxhouse va poate ghida pe intreg parcursul inspectiilor fiscale si a fazelor ulterioare acestuia, facilitand acest proces, prin reprezentarea directa in fata autoritatilor fiscale romane, pentru a asigura o derulare echitabila a acestui proces.  Membrii echipei noastre au, de asemenea, o inalta calificare in derularea expertizelor contabile si/sau fiscale in cadrul litigiilor de natura administrativa, penala sau comerciala, asistand cu succes diverse companii multinationale si locale.