Stabilirea de sedii fixe sau de sedii permanente genereaza consecinte fiscale importante din perspectiva TVA sau a impozitului pe profit pentru companiile straine care au o prezenta in Romania. Deoarece autoritățile fiscale au facut multe constatari in sfera sediilor permenante si/ sau sediilor fixe in controalele fiscale din anii recenti, este important să vedem ce inseamna cele doua concepte și la ce trebuie să fie atente firmele.
Sediul permanent este un concept international care este derivat in cea mai mare parte din tratatele internationale de evitare a dublei impuneri, facand obiectul negocierilor bilaterale intre state, in vreme ce sediul fix este un concept derivat din legislatia de TVA a Uniunii Europene, care se aplica unitar la nivelul statelor membre.
Conceptele de sediu fix si sediu permanent servesc unui scop comun, acela de a acorda statului in care exista dreptul de a taxa operatiunile derulate de un nerezident in respectivul stat, fiind generate de regula in cazul unor operatiuni transfrontaliere sau internationale, atunci cand se pune problema taxarii sau impozitarii intr-un alt stat decat cel in care se desfasoara activitatea economica principala a unei intreprinderi.
Totusi, intre cele doua concepte nu se poate considera ca exista convergenta, intrucat aspectele care le disting sunt semnificative – astfel, pentru a considera ca un sediu fix exista trebuie ca atat resusele tehnice cat si cele umane sa fie concomitent prezente, in vreme ce pentru a determina prezenta unui sediu permanent poate fi suficienta existenta fie a resurselor tehnice, fie a celor umane. Mai mult, un sediu permanent nu ar trebui sa existe in lipsa unor activitati generatoare de profit la nivelul acestuia (i.e. in lipsa alocarii unor venituri), in timp ce un sediu fix poate exista si daca resursele umane si tehnice sunt utilizate exlcusiv in achizitionarea de bunuri si servicii folosite in activitatea economica a contribuabilului;
In contextul interesului sporit al ANAF in sfera controalelor fiscale ce vizeaza reclasificarile de sediu permanent si sediu fix, sunt oportune:
- realizarea unei analize a modalitatii de structurare a modelului operational de afaceri implementat la nivelul Romaniei
- evaluarea unor potentiale riscuri de interpretare din perspectiva existentei unui sediu fix si/ sau sediu permanent generat prin resursele tehnice si umane ale contribuabilului roman, ce ar putea fi considerate ca fiind la dispozitia unei entitati nerezidente, fapt ce ar putea constitui un argument pentru eventuale incadrari de sediu fix/ sediu permanent la nivelul respectivilor contribuabili nerezidenti.
De asemenea, este recomandabil sa se acorde un interes sporit pregatirii analizei functionale, ca parte a documentatiei de preturi de transfer, ce substantiaza profilul functional al contribuabilului, functiile indeplinite si riscurile asumate in activitatea desfasurata, aceasta putand servi pentru argumentarea pozitiei contribuabilului in contextul unei eventuale reclasificari de sediu permanent dar si de sediu fix.
Am fost citați despre acest subiect în publicatia Avocatnet.ro, cu explicatii ale Georgianei Matei – Director – Taxhouse.